Legarconnet’s Weblog

Dacă cineva m-ar întreba care este actriţa mea preferată, aş răspunde simplu: Katharine Hepburn (Pe locul doi fiind Jane Fonda). Mi-a plăcut de Katharine Hepburn mai mult decât oricare altă actriţă. O admir nu numai ca actriţă dar şi pentru că a fost o femeie extraordinară, specială. S-a remarcat prin feminitatea ei naturală, prin interpretări actoriceşti neforţate şi prin eleganţă simplă. Mi-a plăcut de ea pentru că zâmbea mereu, pentru că la vârsta de 96 de ani era în stare să se îngrijească singură, pentru că arăta bine şi împăcată cu sine. A fost o prezenţă remarcabilă, o femeie puternică şi simpatică. O femeie care pe scenă era concentrată, atentă, corectă, impunătoare, iar în interviuri era fermecătoare, dezinvoltă, isteaţă, un om obişnuit. Putea să joace acelaşi rol în diferite moduri, fără să plictisească spectatorul. Putea să fie copilăroasă, atrăgătoare, o mamă înţelegătoare, capricioasă, o soţie înţelegătoare şi iubitoare, putea fi orice.
Era frumoasă prin personalitatea straţnică, prin gesturile încântătoare, privirea-i caldă şi râsul molipsitor. Katharine Hepburn e o plăcere de urmărit atât pe scenă, cât şi în interviuri. Katharine Hepburn mă încântă ca artistă. Trebuie urmărită în: The African Queen, The Philadephia Story, Adam’s Rib, Guess who’s coming to dinner, Suddenly, last summer, The Lion in Winter, On golden pond.
Can’t wait to see another movie of hers:D

Unde sunt scriitorii de altă dată? Unde sunt artiştii literari adevăraţi? Unde sunt cărţile groase şi interesante? Unde sunt poveştile frumoase, captivante, specatculoase, complicate, lungi, serioase, triste, simpatice, inteligente, memorabile, unice? Unde sunt autorii normali, haioşi, care meritau să fie respectaţi pentru operele impresionante pe care le făceau? Unde au dispărut acei oameni carismatici care sensibilizau prin opere creative şi bine conturate? De ce au fost înlocuite cuvintele lungi cu cuvintele scurte, de ce nu se mai ţine cont de punctuaţie, de ce dintr-o dată nu mai avem chef, nu mai avem timp pentru o lectură de durată? De ce ne-am transformat într-o generaţie a mecanizarii şi simplificării până şi în artă, în special în literatură? De ce trebuie să reducem totul la proporţii cât mai mici, să “uşurăm” ceva ce nici măcar nu ne îngreunează, şi să ne mai şi placă pe deasupra?! De ce nu ne mai regăsim în limbajul perpetuu, dar ne regasim în cel scurtat, tăiat, retezat, împărţit?

De ce suntem atât de grăbiţi şi de ce încercăm mereu să aducem o schimbare, chiar dacă nu-i necesar? De ce există şi astfel de nevoi? De ce apar astfel de fenomene? http://www.humanitas.ro/files/media/opere-cumplite-1.pdf; http://mixuldecultura.ro/wp-content/uploads/2010/03/pagina-1782.jpg